Filme cu porții sănătoase de cafteală

Vine un moment în viață când pur și simplu vrei să vezi o cafteală bună. Serios, e catartic. Nu mă înțelegeți greșit, nu susțin violența, dar parcă e bine când ăia răi mănâncă bătaie de la ăia buni; uneori cu stil și clasă. Recomand cu drag filmele de mai jos.

  1. The Matrix (1999), care nu știu dacă mai necesită prezentare, dar treacă de la mine. E regizat de nimeni alții decât Frații Wachowski (v-aș recomanda să fiți cu ochii pe ei care acum sunt ele, pentru că au scos câteva filme remarcabile). Keanu Reeves e piesa de rezistență, în rolul unui programator by day și hacker by night, Neo, care devine, fără voia lui, Alesul. Pentru că, lumea reală nu e deloc cea pe care o cunoaște, ci una care are nevoie de un salvator. Un film pur și simplu bun, cu mesaj, cu frământări și cu faze care și-au creat binemeritatul loc în istoria cinematografiei. Are una dintre cele mai apreciate scene de bătăiță. Ever!
     
  2. Ip Man (măcar cel din 2008). Ziceam mai sus de bătaia cu stil. Ei, nimic nu e mai stilat decât maestrul de Wing Chun Kung Fu, Ip/Yip Man. Unul dintre cei mai cunoscuți studenți ai săi a fost Bruce Lee, așa că vă puteți imagina că e tăticu’. Ideea e că acest stil de arte marțiale mi se pare absolut poetic. Postura, mișcările, tehnicile și loviturile sunt fascinante. Merită, mai ales dacă vă atrag astfel de filme și dacă nu vă deranjează cantoneza. Oricum, filmul nu e despre bătaie, e despre viață, alegeri și filosofie; toate astea, cu bătaie.
     
  3. Kill Bill: Vol 1 (2003), regizat de inconfundabilul Tarantino. Ăsta nu e un film cu bătaie, ci unul cu căsăpeală. Dedicat celor care înghit scenele puuuțin mai grafice. De fapt, ce tot spun aici. Tarantino e cunoscut pentru sânge și violență. Numai că, recunosc, la el nu mă deranjează. Uma Thurman e în rolul principal. E supărată și caută răzbunare. Bătăile sunt atât cu pumni, cât și cu picioare, dar mai mult cu katana. Coloana sonoră e minunată! Pentru zilele în care ai văzut și negru și roșu în fața ochilor.
     
  4. Transformers (2007) – bătaie între roboți. Să nu spuneți că nu vă ofer diversitate. Ideea e că am un soft spot pentru Bumblebee și Optimus Prime de când mă uitam la desenele animate cu ei. Și acum să apuc să îi văd atât de bine realizați cu ajutorul unor efecte speciale de stă mâța-n coadă, perfecțiune! Foarte pe scurt, pe Pământ ajunge să se dea o bătălie între două „rase” extraterestre, venite de pe planeta Cybertron: Autobots și Decepticons. Bătălia pentru putere, binele învinge răul, prietenia sparge bariere și super-mașini, toate redate cu un CGI remarcabil și o coloană sonoră bună de tot (creată de Steve Jablonski, ucenicul lui Hans Zimmer).
     
  5. Deadpool (2016), povestea anti-eroului din Universul Marvel și unul dintre filmele interzise copiilor sub 16 ani (R-rated) cu cele mai mari încasări din istorie. Ideea e că aici avem de-a face cu un specimen rar de film… bătaie cu caterincă. Pentru că Deadpool bate și cu replicile. Am râs cu lacrimi la fiecare pumn, picior și împușcătură. Ryan Reynolds este excepțional în rolul nebunului care salvează lumea în felul lui. Nu că ar vrea, dar până la urmă lasă de la el. Mai revigorată și revigorat ca după filmul ăsta, mai rar. Watch it!
     

Îmi opresc lista aici, cel puțin pentru moment. Pe voi ce filme cu bătaie v-au ușurat mental și sufletește? 🙂

Când prea mult e prea puțin (partea 1)

„You gotta see the… mooooviiieeee!”

Știți vorba aia „a treia oară-i cu noroc”? Ei, a patra cum o fi? Dar a cincea? Vă zic eu: cu sa-tis-fac-ți-e. Vine un moment în viața fiecăruia când simte că un film e făcut special pentru el. Nu e pentru amatorii genului, ci cu dedicație pe persoană fizică.

Am trecut prin mai multe astfel de momente, așa că am ajuns să văd unele filme de câteva ori (nu zic maximul de vizionări, că ajung subiect pentru psihoterapeuți).

În lista de mai jos nu sunt menționate cele care s-au nimerit la televizor când picoteam pe canapea sau cele cărora le-am mai dat o șansă pentru că oricum nu aveam alternative. Și nu le pomenesc nici pe cele pe care a trebuit să le mai văd o dată, pentru că nu le-am înțeles din prima (astea au locul lor într-o listă viitoare).

Ideea e că sunt unele filme pe care le iubești, dar a fost a one time thing, și filme pe care le iubești până la epuizare (ordinea de mai jos e aleatorie). Read More »