Avengers: Infinity War (2018) sau cum să treci de la agonie la extaz și de la extaz la agonie

Înainte de a începe, vreau să vă spun cu toată sinceritatea că acest film nu este pentru toată lumea. E un film la care se lucrează din 2008, deci 10 ani de acțiune, personaje, intrigi, hint-uri și relații care converg în acest punct. Da, puteți spune că e un film care discriminează și nu înseamnă că nu vă puteți uita la el, doar că necesită multe explicații înainte. În calitate de super-fan Marvel, dacă, totuși, vreți să-i dați o șansă, promit să scriu despre cine e cine și ce e ce. 🙂

Cred că e momentul să știți cu cine aveți de-a face, așa că… Salut, sunt Roxana și sunt super-mega-ultra-giga-fan Marvel. I’m nerdy and I know it. Am crescut cu Universul ăsta, am emoții când sunt anunțate trailerele, ador supereroii, iar cei de aici au un loc foarte special în suflețel.

Acum, back to business.

După cum spuneam în rândurile de mai sus, timp de 10 ani, în 18 filme, povestea a fost țesută ca să ajungă aici, în Avengers Infinity War, scena pe care se dă lupta supremă împotriva lui Thanos. Pe acest cap al tuturor răutăților l-am „cunoscut” prima oară în The Avengers (2012), când ni s-a confirmat că l-a ajutat pe Loki să facă prostii, dar povestea lui e aprofundată în Guardians of the Galaxy (2014). E mare, e mov, e rău, e inteligent, e pus pe treabă, caută cele șase Infinity Stones (bingo, de aici și Infinity War) și… e cam invincibil.

Care-i urzeala?

Nu e timp de recapitulări, așa că filmul intră direct în pâine, adică de la finalul lui Thor Ragnarok, când nava cu ultimii Asgardieni întâlnește o alta. Acum aflăm că la bordul ei e chiar Thanos, în posesia căruia se află una dintre cele șase pietre ale infinitului. Oh, my!

Lucrurile nu merg tocmai bine, așa că Ăsta-Rău mai face rost de-o piatră. Thor ajunge la Gardienii Galaxiei, iar Hulk aterizează la nimeni altul decât Doctor Strange. Astfel, acțiunea se desfășoară pe mai multe planuri, iar bătălia în mai multe direcții. Trupa se reunește (în ciuda divizării din Captain America: Civil War), dar nu chiar sub același cer. Unii luptă în Spațiu (Gardienii, Thor, Iron Man, Dr. Strange, Spider-Man), alții pe Terra (Hulk, Captain America, Black Widow, Scarlet Witch, Vision, Black Panther, Falcon, Winter Soldier, War Machine).

Thanos știe că două Pietre se află pe Pământ (cum care? Una e la Vision – Mind Stone, alta la Dr. Strange – Time Stone; adică una într-un capăt, celalată în altul), așa că îi trimite pe băieții lui veseli și mortali să le recupereze, timp în care el se duce după Reality Stone și Soul Stone. Filmul nu stă nicio clipă: e acțiune pură, emoție puternică, bătălie epică, toate presărate cu umorul à la Marvel. Treaba e cât se poate de serioasă, așa că fiți pregătiți. Însă lucrurile se încheie abia în 2019, așa că să aveți și asta în vedere.

Deci…

Din punctul meu de vedere, frații Russo au făcut o treabă senzațională, pentru că filmul ăsta este foarte ambițios. Să bagi sub același acoperiș viața și poveștile atâtor supereroi, cu firi diferite, umor diferit, personalități diferite și să nu lași nicio clipă impresia că sunt lipite cu scotch, aplauze la scenă deschisă! Asta mi-a plăcut cel mai mult la film, că totul s-a potrivit, iar povestea a curs ca un râu limpede. Au fost două miiiici momente de „WTF?!”, dar devin invizibile sub greutatea jocului actoricesc. Pentru că, da, deși e un blockbuster, oamenii ăștia joacă bine, te fac să râzi și să suferi alături de ei, iar asta e mega-important, pentru că ajungi să ÎȚI PESE.

Pentru mine, Avengers: Infinity War e filmul anului 2018 și e DE POPCORN aurit. Mergeți cu încredere la cinema, pentru că nu dezamăgește nicio clipă!